Te-ai rupt cu gând de ofilire,
Îbratișată-n vânt te duci,
Pacat de vânt, că-i stă în fire,
Să smulgă bietul cuib de cuci.

Nu moartea este grea ci gândul,
Că și iubirea poate rupe,
Nu moartea este rea ci vântul,
Că nu mă vrea și nu mă rupe

Te-am rupt, dar nu visezi lipire,
Si cercul poartă-n el o vină,
O rază R…, dezamăgire.
Te-ai rupt, dar cui lași rădăcina?