Îmi scot papucii obosiți din picioare
Pe nisip ușorul trup doare
Încerc să pășesc fără urme
Dar se strâng prea multe turme.

Apa călduță o mângâie suav
Talpa se retrage firav
Ochii îmi sunt cunoscuți de un zid alb
Un val îmi dscoperă trupul cald.

Mă pierd în sărutarea lui
Nnu mai zăresc auriul țărmului
Curenții mă port în depărtare
Chemarea mării îmi lasă simțuri rare.

Întins pe plajă mă salută nisipul
Un strop din mare blesteamă timpul
Gândurile ca neaua de soare sunt alintate
De-o cochilie împăcate.