În astă-seară nu-mi doream să mai răsară luna
Prea tare mă durea nepăsarea ta
În astă-noapte, așteptându-te în taină
Auzit-am vântul - îngânându-te, cânta...

În astă-seară nu-mi doream ca luna să răsară
Vroiam doar stele, cât mai mult, sub cer
Privindu-le, și deslușeam ascunse taine...
Când în a lor lucire văzut-am chipul tău incert

În astă-seară nu doream să-mi vii la ușă
Când te gândeam, dansându-te din gene
Privindu-te, erai decât o umbră
Ascunsă prin ungherele inimii mele

În astă-seară nu-mi visam iubirea nesperată...
Când te-am găsit, în ochii-ți arși de vreme
absolutul nu-l mai căutam de mult
Te-am amintit, mergând spre nicăieri, alene...


...și îmi zâmbea un întuneric mut...