A venit
să-mi dea o sărutare,
să-mi lase între pleoape
un os de lapte crud,
să-mi amintesc de mama...
A venit, îngerul,
cu umbra mea în mână
să pot scoate lumina
din pietrele mângâiate...
Mi-a lăsat focul
în vârf de pană albă

ca în deznădejde
să nu pier de tot.

A venit
să-mi dea o sărutare
și o unică înflorire de bujor,
să nu uit
de unde am plecat.