si stau langa cercul cuvintelor toate
pandind obosita un loc de raspuns
cand plange durerea si-n ele se zbate
eu vin cu durerea de-a nu-mi fi de-ajuns

cand toata durerea se zbate in sange
sa iasa,sa strige, sa strige la cer
eu stiu ca din mine se naste si plange
cuvantul acesta pe care Ti-l cer

deschide-mi o poarta, o usa spre Tine,
cu mainile-ntinse Te-astept sa cobori
cand tace-obosita si tremura-n mine
lumina-nvelita cu noapte din zori

si stau langa cercul cuvintelor mele
pandind la rascrucea din sufletul meu
si strig risipita-n cascade de stele:
aduna-ma, iarta, Tu esti Dumnezeu...

Sanja-Adriana