Zboară fluturi
în abisuri,
departe de tine!
Poate vor să se întreacă
cu particulele cele mai mici
din aerul pietrificat?
Îngerul meu plînge
cu lacrimi albe,
ce în cădere
frîng aripioarele ființelor pure,
ființelor
create pentru a ne ridica
spre paradis.
Apă sărată
mă înneacă.
Culori argintii
mă pictează,
creînd imaginea zborurilor dureroase.
Vai!
Cît de mult mă sufocă
focul,
din sufletul fluturilor.
Cît de mult mă afectează
orologiul,
ce proiectează
clipele
rămase pînă la momentul
în care
fluturii
vor zbura din mine,
vor pleca în univers
și nu se vor mai întoarce niciodată!
Mai văd și astăzi
fotografia veche
a fluturilor din mine,
acelora,
plecați pentru totdeauna!