de-o să mai vrea vreodată marea
să mă cuprindă-n matca ei
o să renasc iar nemurirea
fără păgâni făr dumnezei
o să-măbăt cu apă rece
cu valul gândului nebun
și-o să străbat și voi petrece
fără prieteni fără drum.
Tu de-i vrea să vii iubite
să nu-ți iei haine și-ncălțări
vom fi îmbrăcați cumunte
cu azurul croșetat de zări
și-om străbate pe jos marea
pe alei cu stele-n felinar
și-om avea copii o droaie
și doar scoici în buzunar.