m-a strapuns sageata stelei cazatoare din ochii tai
si am inmarmurit acolo unde eram, la tarmul marii involburate si anuntand a ploaie, aici sau altundeva,
a ploaie de lacrimi din privirea ta.

m-a nimicit albastrul infinit din ochii tai,
m-a doborat ca o tornada F5 care distruge totul in calea ei si nu mai lasa in noaptea grea
decat o luminita in privirea ta.

vulturii s-au repezit din inaltimi asupra lesului meu, fara viata, si-au inceput sa rupa din mine carnea mea
sau a timpului care s-a scurs din toate orologiile lumiica si nisipul intr-o clepsidra divina.

dumnezeu masoara totul la infinit, viata si iubirea,
rabdarea, sacrificiul nemurirea si multe alte lucruri care ni se par complicate, dar ele sunt de fapt atat de simple ca pana si un copil le-ar descifra mai bine, decat caii care mananca jaratec.