Venite parcă de nicăieri,
sunete angelice,
culori și forme deosebite
au acoperit-o,
au făcut-o
să trăiască
senzații infinite:
de la admirație pînă la extaz.
A fost însăși inima...
Nuanțe de ametist
reflectă
razele soarelui
într-o ploaie superbă de irizații.
A trecut
vîntul
printre arborii
cu trunchiuri transparente.
A pășit atent
aerul,
ca să nu atingă
corolele cristaline,
ce fuseseră
banale flori de cîmp.
Martorul
incredibilei metamorfoze
a fost Universul
și Calea Lactee.
Cristalul negru
și-a pierdut din splendoare.
A rămas
în amintire numai
miracolul copacilor
de cristal,
fotografiile
peisajului violet,
procesul necunoscut
de metamorfoză.