Când Cerul se desface
Și noaptea o prelinge,
Iar norii îi preface
În rouă ce atinge
Pământul, pe-a sa față,
Iar din țărâna rece
Un suflet se inaltă
Lăsând un trup să sece,
Un suflet fără tihnă,
Prea lesne aruncat
Din trup fără hodină,
Ucis si ne-ngropat.
……………………….......
Singur pornește-n noapte
Să-și cate mântuirea
Urmând Calea de Lapte,
Þintind Nemărginirea.
Timpul desface-n unde,
Cu Spațiul l-a unit,
In alte lumi pătrunde
Trecând de infinit.
……………………............
Un suflet ce se naște,
Din infinit si tinde
Spre infinit, se-ntoarce
Și-un infinit cuprinde.
Tărâna-i în țărână,
Lumina în lumină,
Din Dumnezeu fărâmă,
La Dânsul se închină.

7/11/2001