Am căzut pe-o margine de lume,
Nici marea n-o mai simt aproape...
Sunt singură, căldura mea opacă,
O pasăre rănită fără nume...

Aripa mult mă frige in durere,
Din umăr sangerandă, atarnată...
Nu este nimeni cui să ii pot cere
Să mă stropească cu putină apă...

Pămantul s-a deschis, in crăpătură,
Mi-oferă cuib, de arsită - incins...
M-afund ca o sămantă in arătură
Să-mi cresc din mine - pasăre de vis...

Constanta, 1988