m-am umbrit cu nepasarea
vazandu-ti ochii,
stele cazande-n piatra
privirilor mele.

doua antimaterii terestre,
calatoarea-mi privire noptase
in cele nedemne
dar doritoare cu ochii.

veacuri cu trei incandescente genii,
paduri cu frunza de papirus,
razboaie iubitoare de nedreptati.
si parca pleoapa-mi sta sa cada.

manjita de sublim
cum a-i intemnita cotidianul
in nestiutoarea de timp si viata
divinitate.

crezusem ca lumea intreaga
imi stia picioarele
si-mi sedea umila
in pasu-mi.

vazandu-ti ochii,
m-am umbrit cu nepasarea.
zvonul de tine nestiut murise,
nascandu-ma.