Ești actor
și teatrul te mistuie
ca în cazanul diavolilor.
De ce te-ai deghizat așa?
E un carnaval din săptămâna albă?
Raze albastre
te împresoară
ca mulțimea de cântece
și dansuri în jurul celor mascați.
De ce faci scamatorie?
Nu înțelegi oare
că mă transformi în lanț alb?
Anotimpuri,
piese,farse,clovni,
joc de umbre și lumini:
toate sunt
o radiografie alb-negru.
De ce-ți ascunzi privirea?
Vreau adevărul,
desprins de măștile ce trec spre nord,
lăsîndu-mi în urmă
cute de sticlă spartă.
Nu înțelegi oare
că nu vreau nimic
decît să alegi o singură mască,
o singură poveste
în care mor străpunsă
de nebunia sfîntă
a spinilor de trandafiri,
trandafiri ce ți-am dăruit
numai ție...