Uneori realizez mania mea de a mă fotografia pe stradă la numărul 19
sau pe fiecare a XIX-a bancă din parcul Cișmigiu executând diferite poziții complicate de yoga cu flori de lotus stilizate sau gerbere multicolore pe găvanele ochilor
sau pur și simplu stând în cap pe abdomenul iubitei

Alteori îmi place să arunc obiecte de la fereastră
E vorba de ușurința lucrurilor
De ani de zile susțin că un dicționar își va păstra în cădere traiectoria
fie că e român - francez DEX Larousse sau Longman

Urmăresc cu încredere felul în care se usucă platanii din parcuri
chiar dacă sunt oarecum sigur că nimeni nu va merge cu ei la fabrica de hârtie Chiscani
chiar dacă nimeni nu va inventa o nouă limbă care să necesite un nou dicționar: oricum teoria mea privind dicționarele e
e valabilă pe astea care le am deja prin casă
Chiar si pentru limba bascheților mamei...

Îmi cer scuze c-am uitat să vă povestesc (trebuia s-o strecor cumva în relatarea despre fotografii și dicționare dar cred că mă veți înțelege că e la fel de bine aici&acum)
Într-o zi în parc m-am fotografiat cu un ursuleț de pluș uriaș
imens
nemăsurabil cu instrumentele existente în lumea omului modern
negru și deosebit de înfricoșător cam în același timp
ce picta tot felul de cercuri

În unele cerculețe vedeai ca printr-o fereastră
în altele stăteau furnici roșii
în unele se ascundeau animale de pluș deasemenea grotești
în altele puteai să t-arunci cu-totu'.