ceva indefinit si aleatoriu ne tine in viata
si nu stiu cit ne foloseste plimbarea asta cu bicicleta printre oameni
recomand o tacere lunga si trista pe malul unui lac.
tristetea nu ne va salva dar o sa ne arate lucrurile
cu un deget neputiincios si tremurind ,
nu e o consolare , e o cale ferata in amazon
o pace a insolvabilului,
o antropologie pe care o scriu delfinii cu tipetele lor,
o deznadejde stratificata
intre sonare ,unde radio si sateliti,
pastram textura plantei care ne tine in viata
dar tristetea nu va muri din nou.
va ramine , sa ne bucuram de ea.