Te plictisesc? Știu, nu mai e nevoie
Să-ți scriu romane întregi despre asta.
E prea târziu; noroc că îți place
Să îmi faci recenzii pe oglindă în baie.

Te-aș picta dacă aș ști cu ce culoare să îți desenez palma deschisă.

Ești aici sau iar te-ai ascuns în cutia Pandorei?
Frânturi de acorduri în secvențe disparate
Te risipesc în amintiri haotice
Și te adună de fiecare dată în alt sunet.

Te-aș iubi dacă aș ști cu ce sentimente să-ți adumbresc zâmbetul.

Iar taci, nu tac, și ce e tăcerea
Cadavre de cuvinte împrăștiate pe parchet
Uniformele lor colorate ridicol
În dragoste și ură.


Leiden, 26 mai 2004