Iubirea. Oare ce este Iubirea?
Este un copil al vieții?
Este inocența însăși?
Cine știe, e bizar
E ceva primordial cu puteri necunoscute.

Îți dă forță și putere
Și atunci cand simți
Că vieții rosturile i s-au scurs
Te lovește, te inspiră, te trezește
Rupând lanturile grele
Care de atâta timp
Þin sufletul prizonier
Atins de multă Durere.

Iubirea este ca Timpul
Trecătoare, efemeră
Aripile de plumb topindu-le
La cel mai mic pericol,
Precum mintea unui om curat,
Distruge gândul necurat
Care-ncearcă a-l domina, a-l ispiti
A-l transforma intr-un Adam.

Acum știu ce e Iubirea
Este laptele ce curge veșnic
Din sânul fraged al vieții.
Da, asta este Iubirea
Fiindca daca n-ar fi așa
Atunci de unde puterea...
De-a anihila... aripa de plumb a morții, necuratul si Adam?!