un drum prăfuit
șerpuiește
printre dealuri înfrigurate:
cu teama degradării înfiptă-n priviri,
cu umerii dezgoliți,
sfidând prin impudoare
începutul unei noi lumi.
praful se-nalță,
se-nvârte după degetele vântului răscolit de coșmar
gârle vuiesc în așteptarea
binecuântării promise
lăcrimează norii sătui de-atâta saturare
stropind pământul răscolit de vise fierbinți.
desculță alerg,
primesc botezul ploii sărutându-i lacrima,
mă-nvârt până amețesc,
obosită apoi, m-așez pe covorul în plină trăire
clocotind de viață.

de după un nor rătăcit
soarele apare zâmbind ironic
a fost numai un joc…