În această zi de primăvară
orașul vreau să-l părăsesc,
să mă pierd undeva, departe,
printre păduri, printre ape, să rătăcesc.

Să mă-nvelesc cu plapuma verde a ierbii,
să mângâi fiecare floare de pom,
să-mi răcoresc inima cu apa din râuri
și, mai ales, să nu văd țipenie de om.

Să stau singur sub cerul albastru
și să conversez cu Dumnezeu
despre dragoste, viață și moarte,
despre cine-aș putea să fiu eu...



Și apoi, când toate s-or pierde în noapte
m-aș întoarce înapoi în oraș,
să mă culc lângă tine, iubito;
să redevin al iubirii ocnaș.