Poate să ningă în râuri
de soare
și cerul să-și adune uscatul
în nori.
Să cadă ziua în gheare
străine
și verdele să uite
să mai respire.
Ce era piatră,
acum să fie nisip,
săgetile clipei să lovească
în cupolele eterne.
Soarta să-și blesteme
visele împlinite,
curcubeul să orbească speranta
închisă în noi.
Si atunci,
strigăte fără înteles
se vor lua de mână
cu omul
și-l vor învata
să oprească timpul.