N-am dreptul să scriu de Partid,
n-am dreptul să vorbesc despre sex,
am însă îngăduința să ucid
și voie mi se dă să preacurvesc.

E interzis să spun ce mă doare,
n-am voie nici să scriu că se fură,
dar am dreptul să fac închisoare
ca să mă obișnuiesc cu zăbrele la gură.

N-am dreptul să strig: „Libertate!”,
nu e un slogan de bon-ton,
dar e la modă lozinca puterii:
„Fiecărui oraș – un Baron”.

Nu pot nici să țip că mi-e foame,
n-am voie să strig că e frig,
am însă dreptul de-a-mi citi poezia,
înainte de așezarea la zid!