cum se apropiau armatele
ne tencuiam visele cu spor
mai repede
tot
mai repede
trebuia sa recladim totii ochii
si soarele nu ne ajuta deloc

ai dat delete la vise
adusesem si eu buretele din dus
dar nu puteam ridica mana la ele

ai plans mult dupa intamplarea aceea
stateam noptile la capatana ta
si imi pictam pielea
cu ramasite de zat
de sub ochii tai fugari
totul era un pat de moarte imens

(apoi ne-am trezit jucandu-ne baba oarba in gradina edenului
fugaream serpi
crestam finaluri posibile ale povestii in copaci
soarele ne era bicicleta
si am luat-o pe drumul cel drept si nebun)