Și toamna-n calda-i miere


În lumea ta deschisă ca floarea de castan
în miezul toamnei lungi și înmierite
cu pas ușúre intru / un profan

mi-e teamă că nu-s rugăciuni smerite îndeajuns
rostite în amurg
că ploile vor năvăli în burg
și floarea ta o vor topi iubiri nesfinte

în lumea ta deschisă ca aripa ce-ntinde
o punte de zbor tandru / un curcubeu de zbor !
în lumea ta prea-buno ! pășesc încet
ușor
păzind cuvânt și ceruri
de arsu-mi cânt / de dor

așa-i șoptea iubitul / așa visa iubita
și toamna-n calda-i miere le îmbăia ursita