Si eu care credeam
Că ai lăsat vorbă la poartă
Javrelor să nu latre
Prea important
Atunci cand
Din lumea atlantă
Iti vine lumina
Unui timp sfăramat...

Dar nu, piticaniile
Agitate si tampe
Au bec la mansardă
N-au creier de loc
Păzesc la intrare
Să nu se intample
In noaptea lor sacră
Vreo stea să ia foc.

Pe aici nu se trece,
Suntem importanți,
Maestrul, noi stim,
Nu vă poate primi,
Ce mare scofală
Că sunteti atlanți
Lumina e rece
Noi suntem turbați...



of cum stau unii de veghe sa nu ajunga facliile adevarului acolo unde vor să ajungă...