Mi se sparge inima,
Mi se rupe sufletul,
Imi sangereaza ochiul drept
Si in acelasi timp
Cel stang isi pierde firea.
Franta imi este imaginea vietii,
Caci nu mai pot zari,
Nu mai pot distinge realul,
Viziunea mea nu coincide cu a lor,
Ochii mei nu mai vad
Sangereaza, iar eu, oarba
Simt doar caldura lichidului curgandu-mi pe obraji.
Ii simt si gustul,
Gust dulce … L-am mai simtit candva,
Era o alta rana
O rana veche, o durere surda,
Ochii, ochii mei nu au vazut-o
Nu aveau cum, nu puteau,
Urechile, urechile mele nu au auzit-o
Nu aveau cum, nu au putut.
O durere surda, ce prostie !
Urla, striga, revolta-ti firea !
Nu pot, nu stiu si parca nici nu vreau.
Am sentimente stranii, ce nu le inteleg,
Am o atitudine ciudata, pe care prefer sa o ascund.
Deseori aleg o masca,
Nu e a mea, dar nici nu mi-e straina.
Durerea mea se naste din nimic,
Nimicul ma distruge, desi o neg mereu.
Aleg o masca, azi una, maine alta,
Un sir nesfarsit de ocolisuri,
Un traseu sinuos, in care ma tem sa nu ma pierd.
Da, da ma tem,
Imi este frica, dar nu o recunosc !
Nu vreau sa ma cunosti, m-ai putea rani,
Fereste-te ! Am sa ma apar !
Lumea mea inchisa o iubesc asa cum e,
A mea, pitita, ferita de rautatea lor.
Nu te apropia, m-ai putea frange,
Ma vreau asa : pura, neatinsa, stinghera.
O durere surda, un tipat ce doar eu il aud,
E starea mea de spirit,
E sufletul meu rupt !