când era mică, mama ei a uitat-o
în cărucior, în supermarket, la lactate
și a înghețat acolo, printre iaurturile de sticlă colorată.

de atunci n-a mai văzut-o nimeni cu adevărat.
meniul ei diferă în funcție de diversitatea
conținutului tomberoanelor (celorlalți)
și a observat că și pământul îngheață iarna,
dar dacă îi vorbește frumos,
se încălzesc unul pe altul.

credea în ființele strălucitoare din vis:
se înțelegeau fără vorbe.
se trezise cu o inimă rece și transparentă
în buzunar,
care nu era a ei.

primise mesajul citind și răscitind pagină cu pagină
afișele din oraș

s-a speriat adineauri pentru că tot ce visase, simțise, scrisese
era adevărat

vroia să se ducă după el până în infern și asta era un mare moft

până la urmă fulgerele au luat-o cu ele
pe tărâmul unde a găsit dimineața
care i se topea pe degete