A fost și dus acum a fost să fie iară,
Un gând etern întârziat, de iarnă
Ce se topește-n urme și-n raza caldă, pală,
De primăvara ce se naște... e iară primăvară...

Și-n jur plutesc parfumuri fragede de floare
De muguri tineri și de iarbă amară
Și păsări zvelte poți vedea din nou afară
Și vântul lin cum se încurcă-n firele de iarbă rară.

Acum de vrei, poți să răpești din soare,
Lumina-n gând,
Ingenunchind...
In șopot de izvoare clare...
Ca într-o rugă veche de prin anii fără rând.

Si poți atunci să fii tăcută, și să te-auzi șoptind...
Să fie primăvară, să fie... iară... primăvară...

8 Martie 2002