|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Tabla 669 Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 3072
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-12 | [Acest text ar trebui citit în francais] |
Un bel homme dit adieu
À sa femme et son fils unique de huit jours. Il les serre dans ses bras Avec sa tendresse paternelle et protectrice. Et il les baise avec sa tristesse si profonde. «Où va-t-il, Maman?», demande une petite voisine curieuse À sa mère, devant leur maison. «À la guerre.», réponde la mère en bref. « À la guerre» est une réponse fixe. La réponse de mourir ou de vivre. Cette réponse est aussi un ordre fixe. L’ordre de sauver ou de massacrer. «Qui peut refuser cet ordre, Maître?», Demande un singe à son professeur de philosophie. «C’est le cœur pur qui peut, Mon fils.», Répond le professeur avec sagesse. Une nouvelle non désirée arrive une semaine après À la maison du grand homme, À sa femme et son fils qui l'attendent. C’est une nouvelle pour pleurer pour mourir à la fois. Le père perdit la vie dans le désert si vaste. Son muet sourire reste sans aucune parole d’amour. Jogja, avril 2003
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate