vara ramâne un sentiment
inventat de un mag obosit
ca pretext pentru zâmbetul stelelor
amestecând în pocalul albastru
nebun
câteva lacrimi fericite
petale de șoapte
tulpina unui pas rătăcit între dimineți și
neprețuitul sărut al soarelui la marginea sinelui

din cosmosul meschin
întors cu ramurile spre o moarte vremelnică
în tresăriri roșii de gânduri
pe cale de dispariție
încă o toamnă stereotipă
bântuie fiecare vers

urlu neputincios rugina și focul
din inima care nu vrea sa accepte
că s-a mai dus încă o vară
să invoce fantoma nopților
frenetic dansând în parfumul de greieri

mâine va fi o părere
îmbrătișată embrionar de iarnă
pentru primăvara care va încolți
iluzii