era destul de devreme
când i-am zărit pălăria cu boruri făcute sul
din frunze de tutun
viața mea devenise imposibil de plicticoasă
meteorologii anunțaseră prima ninsoare
cupola de sare a metroului ultrarapid
trepida fără nimb

se înființase de curând o scară rulantă
dădea ocol orașului, hârșâit
se deplasa cu viteza pasului
și făcea mici escale de trăit:
"uite greierele, și-a rotit aripioara în ultimul salt...
vom ajunge în preajma felinarului de piatră...
și norii, în partea de sud a inimii, s-au trezit..."
el era ghidul, cunoștea viața orașului adormit
din când în când suspina: "...sunt bogat.."

orele deveneau mănuși
când în smogul desperecheat
ningea
după multă vreme
uimit...