O lacrimă

Acum stau în fața ta
Nu mișc… doar admir
Creația ta,
Acum când am fost mir
Tu vopsești a mea soartă
Într-o amintire moartă
Ce a fost dar a ajuns la acea poartă
Unde nu-i decât o soartă,
Acum îmi ceri o ultimă favoare
Când nu mai am nici o suflare
Pentru a mea lăcrimare,
Acum din toate darurile tale
Þi-aș cere o lacrimă să-mi dai
Ca din a mea goliciune să mai tai,
Să-mi dai atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se culeg mărgăritare
Cu amintiri iubitoare.