pe sub masa mangai genunchiul tau fin,
sorbind picatura cu picatura privirea-ti angelicala,
si respir din gura ta floarea inmiresmata
a fiorilor dorintei, care canta, zboara, pleaca, vin.

mor incet de nu te iau
in coltul lacasului meu,
unde-ascund sarutul meu
cu parfum de iluzie, si sa ti-l dau.

deodata incep s-am trac,
fara sa stiu ce mai fac,
ori imi controlez instinctele reci,
ori nu te mai las sa pleci.

e ca nu stii ce ma faci sa simt,
daca ai fi in locul meu, ai sti ca nu mint,
niciodata nu ai mai fugi de mine,
din sangele care imi curge prin vine
si ai trai asa, si eu imbratisat cu tine.


e ca nu stii ce ma faci sa simt,
nu mai pot sta fara tine si stii ca nu mint,
imi absorbi spatiul
si ma faci incet al tau,
nu mai pot sta fara tine
si uite-asa moare orgoliul meu.