Albastre si negre cristaluri în noaptea de toamna si sunetul singur se prelungea sub copacii mai rari decât pe câmpie.
Iar fumul dinspre munte se prefigura în semnele lumii
Atâta fericire poate sa te laude numai când pe trotuare se dezvelesc amortite lumini
Si-s distante egale între mine si tine
Caci mai tineri suntem decât clipa nenascuta
Si mai eroi decât visele noastre
Totul e ca un vis.