Amiezile sunt livide - răsfrâng paloarea obrajilor noștri.
Ar părea că jucăm un joc ruginiu. Ne-a ajuns din urmă ignatul obrajilor noștri.
Ar părea că noi facem teatru și folosim o recuzită bezmetică:
Domnul Kalașnikov își asmute cățelele din miradoare,
șenilele mușcă din macadam.
Râde pân’ la lacrimi cățelușa!
Râde pân’ la lacrimi cățelușa!
În roluri memorabile murim de cea mai moarte dintre morți
cu oasele frânte care ne deșiră puloverul
cu plămânii care ne ies prin ochiurile tricotajului
cu ficatul săltând, cu trăznete roșietice…
Doamne! gată drobul ăsta din măruntaie de om!
Lasă-ne să-l coacem sub pământ,
să-l ascundem sub noroiul roz al iernii.
De Ignatul Roșu am rămas în câte-un loc auriu minunat.
Aici nu doarme un slut.
Aici nu se tânguie bocitoare…
Râde pân’ la lacrimi cățelușa!
Râde pân’ la lacrimi cățelușa!