Geneză

De două ceasuri mă cuprind cu-o-nseninare blândă,
Gândind că timpul e prea scurt să-ți luminez din umbră.
De șapte ori mi-am reclădit un templu în pustiul vremii,
Adunând deopotrivă și ape mai curate, și tulburi, cu vedenii.
Cu nouă pași în urma despărțirii ce mă trece tremurândă,
Mă-mbăt cu soare, lacrimi, și sete și furtună cruntă.
De multe ori se împlinește un ceas târziu pătat de-o călimară
Căci niciodată omul nu-l doboară.