iar mă durea ficatul
ambiguu hidos
mi-am băgat unghiile în el să îl fac să tacă
să nu se audă
pînă la prăsele mi-au intrat
ca într-o floare de sînge
întoarsă pe dos
ca într-un lut nepregătit încă pentru foc
îl învățam că durerea e doar o justificare simplistă
pentru o funcție vitală
sau un anume rost
deși nu știam de ce își răsucește tulpina în mine
ca un burghiu în pîntec de vioară
eram un singur trup
și parcă totuși n-am fi fost
decît o pungă de fibre și carne
cu sufletul legat la gură
pentru orice eventualitate
în caz de avarie
spargeți cu dinții
cel mai apropiat os