Oglinda candidului trup și zel,
al meu, al tău,...al orișicui...
nu e-n puterea nimănui,
să-și bată joc de el!

O viață avem, să ne-o trăim,
a mea ,a ta,...a tuturor...
și nu e lucru prea ușor,
să ne iubim!

-De ce!

Deoarece nu-s toți ca noi:
și eu, și tu,...și dumnealui...
speram că viața-i visului
dedat...
Dar iată alții ca și voi...
ca mine, ea,...sau dumneata...
care nu vor sau nu ar vrea,
destin curat...

-De ce!

Deoarece în lume omu-i plin de boli.
Nu eu, nu tu,...ci el și ea...
și toată lumea ar cam vrea,
...să nu te scoli!

-Deci vor să taci?
-Adică vrei ca tu sau eu,
să te aprobe..."ochi de zmeu"...
...pentru ce faci?

Sau vrei să stăm,
și tu...și eu...
în paza banului-un leu,
să ne rugăm!

Sînt oameni fel și fel la chip,
înalți și mici...sau potriviți,
și orbi și surzi...sau deveniți,
...și vrei să țip?

Și cui să-i spun tot ce-am văzut,
Și lui și ei...sau dumneaei,
ce stau ca vitele cu lei?
Nu! Stau tăcut!

-De ce!

Deoarece tăcut,cîndva,
și eu și tu și noi și voi,
scăpînd de griji și de nevoi,
...facem ceva!

-Nu văd de ce!

Ehei, de ce...deoarece filozofia-i grea,
și un sfîrșit el cît de mic,
să stau să ți-l și mai explic,
n-aș termina în lumea asta rea!

-De ce!

Dar cum?...De cînd?...Cum voi?...Cum noi!
Sînt întrebări ce-au devenit,
un unu, doi...un infinit,
...de prisme noi!

Deoarece și spațiu-i larg și mut,
iar mintea omului mai rar,
găsește-n vid gust de nectar!
...-De necrezut!

Așa că tot ce nu-i ușor,
și el și tu și el și ea,
de vrem s-ajungem "cineva"...
-Putem avea așa ceva?
...-Prinzînd din zbor!

30.02.1989