Ultimul poem pentru…ea


Ajuns-am în sfârșit să știu
În viață și în artă locul ei ,
Poeme nu mai vreu să scriu
Pentru iubitele-mi ...femei!


Cândva, în râuri de cerneală
Slăvit-am ochi și păr și gură,
Iubirea mea pasională
E astăzi doar literatură .


Trudit ascult cum cântă clipa...
Doi porumbei călcați de-un tir,
Am înțeles astăzi risipa
Petalelor de trandafir!


Pe-omătul alb, doar urmele-i murdare
Păstrat-au semnăturile nătânge,
(Ca pe un act funest de-nmormântare,
Scris cu creionul înmuiat în sânge.)


Anii trecuți de mine-și râd ,
Și viața mea, și arta , ce-i ?
Poeme nu mai scriu nicicând
Preaschimbătoarelor femei!