aproape respirând ca o fiară atinsă
de țurțuri de lavă pe talpa gonind
trec ore de ger peste apa întinsă
zeu mândru nebun de vânt unduind

trag toți cu arcul în urma de pași
descântece spun aprind focuri de taină
copiii însă iubesc nu sunt lași
pun zeului gol peste suflet o haină

ah cine-ar putea să-nțeleagă un zeu
lunatic e drept dezbrăcat în cuvinte
ce vine și pleacă și uită mereu
să strice pendula vicleană ce-l minte

cu mâinile oarbe nevăzute vreodată
vibrează olane și lanț și fântâni
un sunet metalic de vârf de săgeată
preschimbă zăpada în lumi de bătrâni

și cel mai bătrân dintre toți un poet
își face din răni mulțimi de tipare
din lumea de alb pe care-o ucideți
veni-vor în ierni mereu alte fiare