Sunt legat,... cu voi,... cu mulți,...
Și nu știu, de ce suntem cu toții muți...
Suntem niște noduri într-o plasă de păianjen
Și oare de ce ne ținem atât de strâns...

Mâinile ne sunt lungi și legate...,
Legate de alte mâini, străine,
A căror stăpân este prea departe
Și nu știe că e nod vecin cu mine...

Mai este și dragostea, o văd, câteodată,
E departe, și-o văd rău printre păianjeni,
E scăparea a mea și a ta, o dorim, poate, prea lacomi
Lipind noi mâini deasupra-i facem o plasă...

Speriată privește-n jur și-alege un nod
Care-o roagă mai frumos să-l scape
De mâinile întinse și legate...

Și-atunci când vrea să mă lovească
Mă trage-un nod în stânga și-un altu-n dreapta
Și nu-mi atinge de cât mâna,
mi-o rupe, și mai departe pleacă...

Îmi flutură un timp departe-n vânt,...
Izbit o trag să mi-o scurtez,
O trag, și iar o trag, dar e prea lungă...
Și mi-e încâlcită, într-o creangă...

29noiembrie,2001.Ch.