În jur

În jurul meu: negru.
pereți. Lemn.
lemn cu miros de pământ.
Pământul meu are un miros straniu
tu mă acoperi
tu îmi alungi ultimele celule
tu îmi provoci mirosuri inconștiente
mă faci să vomit.

Întunericul miroase
a carne de om.

În jurul meu: pereți.
deasupra creștetului meu,
conștientizează
mă acoperă
mă văd prin ochii mei

gâfâiturile mele aud
vena care crapă ușor,
ușa ruginită din încheieturile mâinii
depresia care fuge
de sunetul porilor uscați
cu transpirație și durere.

e moale aici
în spațiul dintre pereții
sicriului de sticlă
care mă hrănește
și mă adoarme
când urlu

oamenii sunt îngropați în găuri adânci pentru că put.


“iarta-mă că sunt doar pământ”