O faptă bună

În timpurile astea, cine mai are disponibilitatea pentru o faptă bună?! Supus la tot felul de presiuni, de nu poți să le faci față, devi ursuz, irascibil, sau și mai rău!. Așa că nu e de mirare că la tot pasul întâlnești oameni eșuați. Mai au ei vreo șansă? ...
De pildă, în drumul meu spre serviciu, pe scările ce duc la gura metroului, în fiecare zi, doi-trei cerșetori agresivi prin insistența lor pentru un covrig sau o pâine, mă petrec până în pântecele pământului. Nu le dau atenție, propriile gânduri mă apasă.
Metroul porneste, nu e prea aglomerat la ora când călătoresc. La câțiva pași, în picioare ca și mine,un bătrân are capul proptit în piept. Îl văd din profil, pare atât de copleșit de viață! Apoi dintr-o dată îmi vine ideea să-l ajut. Dar cum? Mă concentrez puternic și îi comand. Omule,pune grijile de-oparte, capul sus, privirea spre mine... încearcă... fă un efort... privirea spre mine. Omul, în aceași atitudine, pare înfipt în podea. Probabil nu m-am concentrat suficient și n-am să reușesc, mai am câteva stații până cobor. Ce pot face pentru dumneata, zic, sfredelindu-i cu privirea corpul gheboșat... Aura mea energetică se intersectează cu a dumitale ...Câmpul meu este mult mai puternic. Hai, privirea sus, îndreaptă-ți șira spinării,privește-mă!.
Omul mormăie ceva, se scarpină în cap strâmbând gura, de parcă l-ar supăra o insectă.
Mai am două stații, metroul este tot mai gol pe culoar. Oare voi reuși?! Concentrarea mea este maximă. Omule, hai, fruntea sus! Spre uimirea mea, unchiașul își îndreaptă ușor coloana și întoarce capul spre mine. Are privirea blândă, tristă... Doamne, coboară duhul sfânt în acest bătrânel, fă-l să înțeleagă că bucuria vieții e mai presus de orice. Ajută-l doamne să vadă frumosul din jurul său, ajută-l să depășească necazul pe care îl are! Ruga mea, deși a durat câteva clipe, a fost de o intensitate maximă. După această întâmplare an simțit cum mă invadează bucuria. Era atât de profundă, că mă întrebam de ce mă bucur așa. Poate pentru izbânda mea, poate eram posesorul unei forțe de care nu fusesem conștient până azi... sau, joaca unui om matur, apăsat de tot felul de griji, își găsise o finalitate într-o lume unde valorile fundamentale nu mai au nici un preț.

Nicolae Aurelian Diaconescu