Am simțit pe cineva în spatele meu, însă când m-am întors să văd cine este, nu am văzut pe nimeni. Și totuși mă simțeam privit, observat de cineva sau ceva. Am coborât mai apoi pe o scară în spirală, care ducea undeva sub pământ. Pe pereții laterali ai scării erau aprinse torțe, iar la capăt o torță cu o flacără verde lumina o ușă din lemn masiv. Cum putea flacăra să fie verde? Fără să gândesc, am atins flacăra și mi-a înghețat mâna. O flacără verde, pe care dacă o atingi nu te arzi, ci îngheți.
Foarte ciudat, mi-am spus. Să verific, oare, ce se ascunde în spatele ușii respective? Am încercat să o deschid, însă era închisă. Când am atins mânerul, însă, nu am descoperit doar că am nevoie de o cheie pentru a o deschide. Un urlet îngrozitor, animalic, s-a auzit când am atins ușa. O bestie era prinsă în încăperea din spatele ușii. Aceasta lovea în ușă, încercând să o doboare, însă nu a reușit. Am luat-o la fugă imediat pe scări, și am ajuns înapoi în curte. Când am aruncat o privire către statui și fântână, pe gura lui Prometeu nu mai curgea apă, iar Perseu a dispărut de pe soclul lui.
M-am apropiat de locul cu pricina și am observat că un scut din marmură roșie a fost așezat în locul eroului grec. Am atins scutul și era fierbinte. În schimb, soclul era rece ca gheața, iar iarba din grădină era udă. Plouase cumva? Dar scutul este cald, iar fântâna nu mai funcționează. L-am vizitat pe Prometeu: statuia lui era rece ca gheața, iar bazinul era plin de apă fierbinte.
M-am îndepărtat de statui și am zărit pe cer aurora boreală. Dar de la noi din țară nu se vede nicio auroră boreală! Ce se întâmplase cu Muzeul Grecesc? Ce s-a întâmplat cu mine? Unde am ajuns?