Departe de șosea și de case, flancată de limbi pietroase ce unesc potecile din împrejurimi ca-ntr-o pâlnie, fără acces vizibil la mare, se află plaja Cala Dorada, numită așa pentru că fiecare crepuscul îi spală din abundență cu aur spuma valurilor. E frecventată doar de o mână de nudiști care au semnat un pact al tăcerii având ca scop să țină minunata plajă departe de fundurile lumii obișnuite. În fiecare an, în jurul datei aniversare a naufragiului, ei se adună acolo din locuri îndepărtate și-și donează fizicurile serene, pentru câteva ore, splendorii din jur. Zbuciumul valurilor, briza erotică și plânsetul solitar al câte unui pescăruș pun muzică liniștii paradisiace a locului. Când soarele începe să moară spre apus, nudiștii își ridică trupurile descarnate, se privesc melancolic și se întorc în adâncuri.