Doctorul Ion conduce spitalul de copii din orașul fără nume. În noaptea de Crăciun a rămas peste program la lucru să lase totul în ordine. Se auzeau deja artificiile, se vedea deja cerul luminat colorat, se imaginau deja copiii pe străzi, după colaci și bomboane. Doctorul hotărî să plece acasă. Familia îl aștepta la masa festivă. Mai dădu o ultimă tură prin săli, prin camere, pe culoare să se asigure că totul e bine. Simți deodată pași care-l urmau. Pași de mătase. Un pacient mititel i se ținea aproape. Îl recunoscu, era unul dintre copiii pe care nu-i vizita nimeni. Chipul nevinovat îi era marcat deja de moarte iar din priviri cerea iertare sau poate voie să existe un pic mai mult. Doctorul i se apropie și-l mângâie cu dragoste. Vă rog să-i spuneți... îi șopti copilul... vă rog să-i spuneți cuiva că sunt aici. Oricui.