Frumoasa cu bucle roșii imense și ochi ca de magnet, ușor migdalați, citește "Viața în foc" de Marina Țvetaeva. Cu o uimire fulgerătoare, ca și cum ar fi dat peste un mesaj de viață și de moarte, subliniază și iar subliniază cu ruj ceva pe o pagină. Surâde, își mușcă buza de jos cu un erotism care ne împietrește pe toți de plăcere, pe noi, maimuțoii între două vârste, cu pantofi strălucitori și bale abundente, uitați pe băncile unui parc cu nume de căpetenie militară de acum două secole. Intru val-vârtej într-o librărie și cumpăr cartea respectivă imediat. De trei zile caut fără succes fraza subliniată de frumoasa cu bucle roșii. Noaptea visez animale mitologice cu sâni uriași și funduri rubensiene iar cafelele mi-au devenit infinite. În parc nu mai vin maimuțoi. Întreb la librărie dacă se vinde bine cartea Marinei Țvetaeva și aflu că vine zilnic de la editură câte un pachet cu două sute de bucăți și se stă la coadă, majoritatea maimuțoi dar nu doar de la noi din cartier, pesemne s-a dus vorba în urbe. Mă bucură să văd că literatura bună se vinde bine chiar dacă biata Marina s-a sinucis în mizerie, fără să vândă mare lucru în timpul vieții. Cât despre bucle roșii imense și ochi ca de magnet, ușor migdalați, toată lumea întreabă în cartier despre așa ceva dar răspunsurile și explicațiile apar doar în vis, de parcă în realitate n-ar fi existat niciodată. Câte un maimuțoi mai școlit zice că frumoasa din parc era chiar Țvetaeva, vizitându-ne un pic din alte lumi să vadă că, în sfârșit, are succes...