Sunt gelos pe Pământul ăsta că te ține în palmă, sunt gelos că mergi pe el, sunt gelos că este tot timpul sub frumosul tău toc roșu. Simt venin al acestui șarpe ireal care se cheamă Gelozie. Simt cum îmi distruge sângele și liniștea, mă transformă într-o stană violentă de piatră, cu flăcări din iad în ochi. De ce pășești așa pe acest Pământ? Ești cea mai frumoasă făptură pe care natura a creat-o, ești idealul pe care toți îl văd și nimeni nu îl poate crede. Sunt un orb la picioarele tale și nu vad decât frumusețea roșului de pe caldarâm. Primește iubirea mea. Deschide o ușă și lasă-mă să intru cu buchetul de tandafiri roșii din sîngele meu crescuți. Urăsc veninul asta, urăsc să nu fi lîngă mine în fiecare clipă. Aștept cu tristă și tremurândă nerăbdare să vi să te cuibărești la pieptul meu, să simt cum pătrunzi în sufletul meu și încerci să te salvezi din mine, să devii una cu cea care ești în mine. Atunci o să urmăresc secunda și am să te fur lui, Pamântului, am să te ridic cât mai departe de el, să fi doar a mea, să știu că zbori cu mine, să știu că ai uitat de toate rădăcinile din Pământ. Vrei să simți cea mai mare iubire? O să simți și cea mai mare gelozie.
Încă mai vrei să zbori cu mine?
Eu deja zbor cu tine.