* Pământul e o filă, iar omul e creionul care lasă urme, bune și rele.
* Există oameni care n-au conținut, dar au formă. Sunt și de acei care n-au formă, dar au conținut. Dar mai puțini sunt cei care au și conținut, și formă.
* Imaginea învie pagina.
* Lumea e mare, dar oameni buni sunt puțini.
* Lumea e diversă, iar la nevoie găsești și oameni buni.
* Viața e un pocal, din care beai și nu te saturi nici chiar atunci, când termini ultima picătură.
* Plusul și minusul, frigul și căldura - doi rivali care ciclic și reciproc cedează podiumul.
* Omenirea e datoare geniilor pentru progres.
* Cartea e un izvor de cunoștințe, din care lumea mereu își potolește setea spirituală.
* Oamenii în vârstă sunt piese lucrătoare în mașinăria societății, iar copiii – cele de rezervă.
* Pământul e o minge, iar omul e fotbalistul care din greșeală, poate să-l scoată din orbită.
* Femeia frumoasă e ca o floare. Are mulți admiratori.
* La beție limba n-are frâu.
* Ideea apare ca un fulger. Dacă n-o fixezi, dispare fără urmă.
* Unii luptă pentru dreptate numai atunci, când sunt convinși că ea va fi de partea lor.
* Viața din societate e ca și cea din junglă.
* Sfătuiește-te cu nevasta, dar procedează invers și vei câștiga.
* Viața-i un desiș prin care omul își face drum cu securea, spre lumină.
* Opera de artă e admirată, iar realitatea – deseori ignorată (neobservată).
* Un tablou în muzeu e admirat (cu plată) de mulți vizitatori, iar același tablou din natură (gratuit) e neobservat de majoritate.
* Mulți văd, puțini observă.
* Literele sunt cărămizile cuvântului (limbii).
* Omul e ca o carte. Sunt cărți interesante și neinteresante. Cele interesante își găsesc mulți prieteni, deoarece din ele poți lua multe lucruri bune. Iar cărțile neinteresante n-au prieteni… Așa se întâmplă și cu oamenii.
* Viața fiecărui om este o carte nescrisă.