femeia m-a privit intens. într-un ochi stătea un înger negru, iar în celălalt un demon alb dormea. în părul filigranat cu aur o pasăre de argint și-a făcut cuib. pantofii erau confecționați din piele de amanți. femeia mi-a zâmbit și din gratiile albe ale dinților și-a luat zborul un stol de păsări. și-a epilat urâțenia ce creștea hirsut pe picioare. pe pielea ei frumusețea strălucea într-o aură senzuală. mi-a dăruit-o și am făcut din estetica ei fetiș. am păstrat frumusețea înlăuntru și a intrat în interacțiune cu pasiunea. femeia mi-a vorbit și cuvintele s-au strivit de buzele mele cu un zgomot fals. am decojit artificialul din substanța lor și a rămas coaja sfărâmicioasă a fățărniciei. i-am vorbit în limba universală a iubirii și s-a apărat învelindu-se în carapacea disprețului. sub unghiile lungi se ascundea un cimitir în care erau îngropați încornorații. femeia mi-a făcut avansuri. mi-am dat seama că în miezul lor colcăiau minciuna și interesul. un sacrilegiu al iubirii se desfășura pe firul cuvintelor perfide. a vrut să mă sărute, însă m-am retras scârbit. gura îi mirosea a moarte. mi-a pătruns în gândire, de unde îmi vorbea într-un mod tiranic. corbul urii îmi ciugulea gândurile. am absorbit eonii divini și cu ei am dizolvat gândirea străină întrupată în corb. femeia s-a volatilizat, teleportându-se în neant. în urma ei a rămas o umbră ce-mi umbla noaptea prin minte sub forma coșmarurilor. într-o noapte am stat de veghe, așteptând-o. cu rațiunea am prins-o și am extras-o din minte. am exilat-o în spațiul inefabil al poeziei. de atunci, umbra mi-a fost muza neagră a iubirii.