În insula Faina din oceanul Indian , s-au întâlnit la o conferință cele mai aprige rivale din Univers; viața Valina și moartea Marika.Tema conferinței este contestată de majoritatea invitațiilor deoarece sună puțin mai ciudat:
Cine a existat mai întâi-n Univers; viața sau moartea?
Să vedem opiniile invitatelor de onoare care se pare ca au prea multe emoții la această temă.Pentru că este o doamnă tare drăguță, viața Valina începu prima cuvântarea sigură pe ea și arătând cu degetul spre moartea Marika:
-Prima dată a fost viața chiar de era totul pustiu.Pretutindeni era numai ghiață și totuși exista cineva viu.O vietate cât de mică,un vierme sau o muscă.Se poate să fii existat și o clică de crabi sau ceva moluște. Arătă nervoasă către moarte;
-Moartea asta vine la conferință și miroase doar a durere. Nu are nici o pocăință și răspândește-n jur numai tăcere Are trăsături bizare chiar de este ea fardată. Se crede-n Univers cea mai tare dar nu este decât o ratată.Bântuie-n calea noastră doar cu boli și lașitate.Este o piază rea,o prostă care nu are demnitate. Nu are zâmbet nici culoare și cu a ei coasă știrbită nu -i decât o smintită.Nu trebuie băgată-n seamă,doamna asta cu talente.La toți de ea ne este teamă și de clipele ei demente. Cănd spui viață,totu-i frumos.Ai parte numai de verdeață,de invidie nu ești ros,fără nori și fără ceață
Moartea Marika dacă văzu că această invitată o insultă prea mult,se duse glonț la tribună și le spuse răspicat:
-Dragii mei , încă nu sa inventat, un vaccin sau poate o doctorie,nu sa născut cel talentat ca să-mi pună capăt mie.
- Nimeni nu trăiește veșnic,după socoteala mea. Cei cu griji, cu probleme,îmi sărută mâna galant.De mine ei nu s-or teme,sunt veseli că sunt-n neant.Când este război eu sunt prezentă, soldații nu știu ce-i frica și eu cu ei sunt atentă.Eu am prietenă Durerea care are un caracter ales. De o cunoști lași toată averea, chiar și cel mai mic stres.